Bucureștiul, capitală europeană condusă de pro „ieuropeni”

Iarna pe uliță

Noaptea trecută, București a mai bifat o performanță demnă de manualele administrației moderne: a fost surprins de iarnă… în plină iarnă.

Deși prognozele anunțau de ore bune un strat serios de zăpadă, în jur de 20–30 cm, edilii pro „ieuropeni” au considerat, probabil, că natura trebuie lăsată să se manifeste liber. Utilajele de deszăpezire au rămas în hibernare instituțională, iar orașul a fost lăsat să experimenteze, la scară largă, conceptul european de „mobilitate lentă”.

M-am culcat pe la 3 și un sfert dimineața. Din oră în oră mă uitam pe fereastră, curios să văd cum lucrează utilajele. Ce să vezi? Nici tipenie de om. Niciun plug. Activitatea de deszăpezire — ioc.

Dar administrația n-a stat degeaba.

Nici nu apucasem să ațipesc bine că, la ora 4 dimineața, au început să sune toate telefoanele din casă: RO-ALERT. Eram avertizați că afară ninge. Probabil strategia a fost simplă: dacă tot nu mai sunt bani de deszăpezire, hai să-i trezim pe cetățeni și să-i scoatem la lopată.

Banii pentru deszăpezire s-au „consumat” deja în anii în care nu a căzut niciun fulg, împreună cu firmele de casă. Iarna aceasta, cetățeanul contribuabil a fost promovat la statutul de operator voluntar.

Ca oameni responsabili și cu educație de acasă, am pus mâna pe lopată și pe la 6:30 am ieșit la dat zăpada. Am înotat până la parcare — plătită cu bani grei — prin troiene până la genunchi, pe drumul pentru care plătim, de asemenea, taxe grele. Din casa pentru care tocmai am plătit de trei ori mai multe impozite decât anul trecut.

Pe șoseaua unde ar fi trebuit să circule mașinile mergeau oamenii, speriați că nu mai ajung la serviciu. Trotuarele erau impracticabile.

Tramvaie înghețate.
Linii blocate.
Troleibuze trase pe dreapta.
Taxiuri împotmolite.
Mașini îngropate în zăpadă.
Privită de la fereastră, ninsoarea părea aproape poetică: un oraș alb, liniștit, scufundat într-un decor de iarnă autentică. Privită însă prin prisma „eficienței administrative pro-ieuropene”, aceeași ninsoare devenea dovada clară că, între promisiuni și realitate, troienele sunt mai solide decât orice program de guvernare locală.

Revenind la partea mai puțin poetică și mult mai practică a dimineții, m-am întors la parcare și am lopătat aproape o oră în jurul mașinii și pe aleea dintre blocuri. Niciun plug nu trecuse să creeze o cale de acces. După alte poticneli și sesiuni de lopată în drum, am reușit, în vreo 20 de minute, să parcurg aproximativ 100 de metri până la șoseaua principală.

Nu fusese deszăpezită nici ea, dar măcar exista o urmă făcută de mașinile care trecuseră înainte. Trebuia însă să fii atent la pietonii obligați să circule pe carosabil.

Ajuns în cele din urmă la serviciu, a urmat o nouă șarjă de lopătare. Aproape o oră am desfundat drumul de acces către entitatea la care lucrez, deoarece — evident — nici pe aici nu trecuse vreun utilaj de deszăpezire. În timp ce lopătam de zor, alături de trei colegi, și-a făcut apariția, înotând prin zăpada până la genunchi, un grup de trei străini însoțiți de un român, îmbrăcați la patru ace, vizibil pregătiți pentru o întâlnire oficială. Unul dintre ei, zâmbind ironic, l-a întrebat pe însoțitor: „Așa este iarna la români?”

Poate că n-a fost nevoie de răspuns. Îl vedeau cu ochii lor.

Frânt de oboseală și lac de transpirație, într-un final am ajuns și eu la birou. Spumă de nervi din cauza batjocurii celor care ne gestionează traiul în capitală, m-am așezat la birou și am început să lucrez, bântuit de gândul la ce mă va aștepta la drumul de întoarcere acasă.

Acesta este tabloul unei dimineți cu o ninsoare moderată într-o „capitală europeană”.

O capitală blocată nu de zăpadă, ci de incompetență administrativă și de aroganța unei elite autoproclamate pro-„ieuropene”.

Să ne imaginăm impactul real:

– câți medici nu au ajuns la timp în spitale;
– cât de greu au intervenit echipajele de urgență;
– câte activități economice au fost paralizate;
– ce pierderi produce o zi de blocaj într-un oraș în care respiră zilnic peste patru milioane de oameni.
Concluzie:

În București, iarna nu mai este un fenomen meteorologic, ste un test administrativ.
Un test pe care cetățenii îl trec în fiecare an, iar administrația îl pică de fiecare dată.
Fraților, nu zăpada ne îngroapă, ci nepăsarea!

Iar dacă niște străini, în drum spre o întâlnire oficială, descoperă realitatea înaintea noastră, poate că întrebarea nu mai este cum arată iarna la români, ci cât mai acceptăm să fie gestionată astfel iarna la români de către pro „ieuropeni”?!

Așa că: nu mai fiți pro „ieuropeni”! Fiți români, fiți europeni, fiți pentru români – că de asta avem nevoie!

Autor: Toader Ulise | Civis News

Dacă ți-a plăcut articolul, lasă un comentariu, distribuie-l și abonează-te! Civis News – Vocea Ta