Strigătul de disperare al personalului auxiliar din sănătate și asistență socială
În ultimele zile, redacția Civis News a fost asaltată de mesaje.
Nu de la manageri.
Nu de la politicieni.
Nu de la cei care conduc din birouri și nu intră niciodată în salon.
Ci de la infirmiere, îngrijitoare, femei de serviciu, brancardieri, personal auxiliar din spitale, centre de asistență socială, cămine, unități medico-sociale.
Oameni obosiți. Oameni umiliți. Oameni invizibili.
„Suntem primii care intrăm în salon și ultimii care plecăm.”
„Ridicăm pacienți, îi spălăm, îi curățăm, îi ținem de mână.”
„Lucrăm cu sânge, cu infecții, cu moartea.”
„Dar pentru sistem… nu existăm.”
Sănătatea NU înseamnă doar medici și asistente
În fiecare criză, în fiecare dezbatere publică, în fiecare discurs oficial, auzim aceleași cuvinte: medici, asistente, manageri, performanță.
Dar cine vorbește despre:
infirmiera care îngrijește 20–30 de pacienți pe tură?
brancardierul care mută bolnavi fără echipamente, fără pauze?
femeia de serviciu care intră zilnic în saloane cu risc biologic?
îngrijitoarea din spitale și centrele sociale care face muncă fizică și emoțională extremă pe salariul minim?
Fără ei, sistemul se prăbușește. Fără ei, spitalele nu funcționează.
Fără ei, „actul medical” rămâne doar un slogan. EI, au salarii mici, respect zero, epuizare maximă și multă muncă.
Mesajele primite sunt cutremurătoare:
salarii la limită de supraviețuire;
lipsă de personal cronică;
norme depășite;
presiune psihică și umilire publică;
lipsă de recunoaștere’
tratament de „clasă inferioară” în propriul loc de muncă.
Mulți spun același lucru: „Suntem tratați ca niște piese de schimb. Dacă cedăm, suntem înlocuiți.”
Un sistem care se sprijină pe cei mai slabi… și îi strivește
Statul român vorbește despre reforme, digitalizare și performanță.
Dar reforma adevărată începe cu respectul față de oameni.
Nu poți avea:
spitale curate fără personal de curățenie;
pacienți îngrijiți fără infirmiere;
circuite funcționale fără brancardieri;
centre sociale decente fără îngrijitori.
Și totuși, exact acești oameni sunt ignorați, plătiți prost, umiliți și scoși din discursul public.
#ȘușoteliDinSănătate – vocea celor care nu mai tac
Campania #ȘușoteliDinSănătate nu este despre senzațional. Este despre adevăr.
Despre vocile care nu ajung la televiziuni.
Despre oamenii care nu îi apără nimeni.
Despre cei care muncesc mult și vorbesc puțin.
Despre oamenii fără voce în fața sistemului.
Despre cei pe care sistemul îi ignoră constant.
Despre angajații lăsați complet descoperiți.
Despre cei fără putere de negociere.
Despre oamenii pe care sistemul nu îi ascultă.
Despre cei sacrificați de fiecare dată.
Despre ultima verigă a sistemului.
Despre cei tratați ca forță de muncă ieftină.
Despre cei cărora FRICA le-a fost băgată în oase:
frica de șefi, frica de sancțiuni, frica de pierderea locului de muncă, frica de a vorbi.
👉 Vă încurajăm să ne scrieți în continuare.
👉 Mesajele pot fi anonime.
👉 Spuneți ce trăiți, ce vedeți, ce vi se întâmplă.
Civis News va continua să publice aceste mărturii, pentru că fără voi, sistemul nu există, chiar dacă statul se preface că nu vă vede.
Distribuiți. Dați mai departe. Faceți-i vizibili.
Dacă ești infirmieră, brancardier, îngrijitor, personal auxiliar: nu ești singur.
Dacă ai citit acest articol și ți se pare dur, e pentru că realitatea este dură.
📣 Distribuie acest articol.
📣 Ajută-ne să rupem tăcerea.
📣 Ajută-ne să transformăm șușotelile în voce publică.
Civis News – Vocea TA
Enache Valentina
Da,nu exista respect pentru munca personalului auxiliar din pacate si nu cred ca,in afara de cei care lucram in sistem ,se mai gandeste si apreciaza cineva munca lor…