Zilele acestea, aproape întreaga țară a fost din nou martora aceleiași realități revoltătoare:
Unități de Primiri Urgențe supraaglomerate, pacienți care așteaptă ore întregi pe holuri, cadre medicale epuizate și un sistem sanitar care funcționează la limita colapsului.
Nu vorbim despre o situație excepțională, ci despre un eșec sistemic, tolerat și perpetuat ani la rând.
Situația actuală – un sistem blocat în vârful piramidei
Spitalele județene au ajuns să preia aproape tot:
urgențe reale,
afecțiuni cronice necomplicate,
consultații care țin de medicina de familie,
lipsurile din ambulatoriu,
eșecurile prevenției,
disfuncționalități administrative.
UPU a devenit poarta universală de acces în sistem, indiferent de gravitatea cazului. Consecințele sunt evidente: blocaje permanente, timpi uriași de așteptare, presiune excesivă pe personal și scăderea calității actului medical.
Cauzele reale – adevărul care este evitat
Această criză nu a apărut peste noapte. Ea este rezultatul unor decizii greșite, al lipsei de viziune și al politizării excesive.
Politizarea managementului sanitar
Funcțiile de conducere sunt ocupate frecvent pe criterii politice, nu profesionale. Manageri fără experiență reală în management sanitar, dar cu susținere de partid, conduc spitale strategice.
Lipsa managementului profesionist
Nu există planificare coerentă, indicatori reali de performanță și nici răspundere publică pentru eșecuri.
Distrugerea piramidei sanitare
Baza sistemului – prevenția, medicina de familie și ambulatoriul – este subfinanțată și ignorată, în timp ce vârful este sufocat.
Medicina de familie, abandonată
Medicii de familie sunt împovărați birocratic, subfinanțați și lipsiți de instrumente reale pentru a gestiona eficient pacienții. În lipsa accesului facil, mulți pacienți ajung direct la UPU.
Prevenția, doar în documente
Screeningul, educația sanitară și monitorizarea bolilor cronice există mai mult în rapoarte decât în practică.
Ambulatoriile și centrele de permanență – subutilizate sau inexistente
Ambulatoriile integrate sunt slab finanțate și prost organizate, iar centrele de permanență fie lipsesc, fie funcționează doar formal.
Finanțarea haotică din bani publici
Statul finanțează simultan sistemul public și cel privat, fără o strategie clară, fără criterii de eficiență și fără control riguros al costurilor.
Propuneri concrete Civis News pentru degrevarea spitalelor județene
Nu este suficient să constatăm problemele. Este nevoie de măsuri clare și aplicabile.
Depolitizarea reală a managementului spitalelor, prin concursuri transparente și evaluări publice anuale.
Întărirea medicinei de familie, prin finanțare corectă, reducerea birocrației și stimulente pentru gestionarea cazurilor cronice.
Dezvoltarea ambulatoriilor de specialitate, ca principal furnizor de consultații și monitorizare.
Reorganizarea și extinderea centrelor de permanență, cu program real și dotări adecvate.
Implementarea unui triaj medical eficient la nivel teritorial, pentru direcționarea corectă a pacienților.
Investiții reale în prevenție, nu doar campanii declarative.
Finanțare bazată pe performanță și nevoi reale, nu pe interese politice sau de grup.
Salarizare corectă
Pacienții și aparținătorii – parte din problemă, parte din soluție
Degrevarea spitalelor județene nu poate fi realizată fără o schimbare de atitudine și din partea pacienților și aparținătorilor.
Prezentarea la UPU pentru afecțiuni minore, care pot fi rezolvate la medicul de familie, în ambulatoriu sau în centrele de permanență, contribuie direct la blocarea urgențelor reale.
Lipsa educației medicale și neîncrederea în medicina primară sunt efecte ale unui sistem care a comunicat prost și a investit insuficient în prevenție. Cu toate acestea, responsabilitatea este comună.
Respectarea triajului, înțelegerea diferenței dintre urgență și non-urgență și respectul față de cadrele medicale sunt esențiale. Presiunile, amenințările sau încercările de a forța accesul nu fac decât să agraveze situația.
Pacientul informat și aparținătorul responsabil sunt parteneri necesari ai sistemului medical, nu adversari.
Suntem alături de profesioniștii din sistem
Medicii, asistenții, infirmierii și personalul auxiliar nu sunt vinovații acestui haos. Ei lucrează zilnic într-un sistem suprasolicitat, subfinanțat și prost organizat. Respectul pentru profesioniști începe cu decizii corecte, curajoase și asumate.
Așteptăm propunerile cititorilor noștri
Civis News lansează o dezbatere publică reală. Așteptăm propuneri, idei și exemple concrete de la:
cadre medicale,
pacienți și aparținători
manageri onești,
specialiști în politici de sănătate.
Distribuiți!
Aceasta nu este o problemă locală. Este o criză națională.
Distribuiți acest articol. Vorbiți despre soluții. Presiunea publică este singurul lucru care mai poate forța schimbarea.
Civis News – Vocea TA. Când sistemul tace, noi spunem lucrurilor pe nume.
DIANA
Buna ziua
Sunt asistent medical principal la UPU in cadrul unui spital judetean de urgenta.
Este ingrizitor in ce conditii lucram!
Supra-aglomerarea din UPU are consecinte atat asupra pacientilor cat si a personalului medical.
Asistentul medical este cu seringa in mana din primul minut de la intrarea in tura pana in ultimul minut de la iesire din tura (tura de 12 ore). Nu avem timp sa mergem la baie, sa mancam, sa comunicam cu familia.
Folosim telefoanele personale pentru a solicita ambulanta de transfer al pacientilor, de a solicita consulturi de specialitate, de a comunica cu apartinatorii. (la noi exista un singur telefon mobil de serviciu pentru toate cele 7 cabinete: triaj, resuscitare, majore, trauma, minore, laborator analize, pediatrie).
Spitalele mici din judet trimit totul catre noi, mai ales noaptea si in zilele de sarbatori pentru a nu avea ei prea multe cazuri de ingrijit. Exemplu: un spital municipal apropiat geografic de un spital universitar trimite copil care necesita consult de NCH pediatric la noi la judetean, desi stie ca nu avem aceasta specialitate, indeparteaza astfel pacientul de spitalul universitar unde exista NCH pediatric, doar pentru a face transferul noi din judetean, marind foarte mult timpii de asteptare ai pacientului pediatric la serviciul de specialitatate existent la universitar.
Specialitatile din cadrul spitalului nu preiau usor pacientii din UPU.
In contextul unor astfel de conditii de munca are de suferit si pacientul care asteapta mult pentru consult, este evaluat in graba datorita presiunii puse de ceilalti care asteapta la usa cabinetului, exista riscul ca un pacient cu risc mare sa nu fie evaluat la timp pentru ca sunt alte cazuri non-urgente inainte, pacientul/apartinatorul nu este informat in detaliu si de multe ori nu intelege procedura terapeutica.
Orice conflict la usa cabinetului perturba actul medical „mancand” din timpii alocati asistentei medicale. Galagia de la usa cabinetului face greu de inteles indicatiile date de medic catre asistent, brancardier sau pacient.
Plata diferentiala a asistentului medical cu studii superioare, fata de asistentul medical cu postliceala, desi au aceleasi sarcini si responsabilitati, creaza frustrari intre colegi. Exista lege pentru echivalare, dar nu se pune in aplicare deoarece institutiile de invatamant nu au niciun intres sa organizeze cursuri de echivalare din perspectiva pur economica, de profit. Este clar mai profitabil sa scolarizeze contra cost 4 ani, in loc de 1 an pentru echivalare.
PROPUNEREA MEA ESTE CREAREA UNUI SISTEM DE PLATA A SERVICIILOR MEDICALE CARE NU SUNT URGENTA; A TRANPORTULUI CU AMBULANTA PENTRU ACEI PACIENTI CARE NU SUNT URGENTA. In acest fel se va crea o sursa de venit pentru finantarea medicinii de familie si a centrelor de permanenta.
Introducerea din nou a sistemului de coasigurari, dar cu marirea cotelor de retineri pentru salariatii care au un coasigurat pe numele lor.
Consider scoaterea coasiguratilor din sistem un esec total pentru buget, prin prisma faptului ca fff putini coasigurati s-au auto-asigurat la CAS din lipsa veniturilor personale.(din acest venit erau coasigurati).