UPU – SISTEMUL CARE SE ȚINE PE OAMENI EPUIZAȚI

Vocea celor care salvează vieți |Campania „Șușoteli din Sănătate” | Civis News

În Unitățile de Primiri Urgențe din România nu se lucrează „în condiții grele”. Se lucrează la limita colapsului.

UPU nu este un concept abstract din rapoarte ministeriale și nici o linie într-un Excel. Este locul unde, în fiecare minut, se decide dacă un om trăiește sau moare. Acolo ajung infarctele, politraumatismele, accidentele rutiere, șocurile anafilactice. Acolo nu există „mai târziu”.

Și totuși, sistemul funcționează aproape exclusiv prin sacrificiul personalului.

Lipsa de personal: o bombă cu ceas ignorată

În majoritatea UPU din țară, normativul de personal este complet rupt de realitate.

Unde ar fi necesari 5–6 medici pe tură, se lucrează frecvent cu doi. Unde ar trebui să existe echipe complete de asistente și brancardieri, realitatea este una a improvizației și a suprasolicitării.

„Ar trebui să fim cinci-șase medici pe tură, dar suntem doi. Este infernal.” — medic urgentist, UPU din provincie

Volumele de pacienți sunt de două-trei ori mai mari decât cele pentru care au fost gândite schemele de personal. Consecințele sunt previzibile și deja vizibile: timpi de așteptare tot mai mari, epuizare cronică, risc crescut de erori medicale, conflicte cu pacienți disperați, burnout accelerat.

Mărturii din interior: realitatea care nu ajunge în comunicate

„O tură de 12 ore devine 16, fără pauză. Nu doar tratezi urgențe majore, ci ești îngropat și în hârtii.” — medic UPU

„Alergăm pe coridoare după paturi libere, ducem pacienți, pregătim investigații. Nu știm niciodată dacă următoarea tură va putea prelua.” — asistentă UPU

„Nu e doar transport. E responsabilitatea de a ține sistemul funcțional când nu mai sunt oameni.” — brancardier

Aceasta este realitatea zilnică a urgenței medicale din România.

Burnout, exod și un viitor fără specialiști

Deficitul de personal din UPU nu mai este un secret. Este recunoscut inclusiv de oficiali. Medicii de urgență sunt prea puțini, mulți se apropie de pensionare, iar tinerii evită specialitatea sau aleg să plece din țară.

Motivele sunt clare: stres extrem, ture excesive, lipsa protecției instituționale, lipsa perspectivelor profesionale, salarizare care nu reflectă responsabilitatea, riscul și volumul real de muncă.

Un sistem care își consumă oamenii nu poate supraviețui.

Întrebări directe pentru Ministerul Sănătății

În numele personalului din UPU, al pacienților și al societății civile, cerem răspunsuri clare:

Care este planul concret pentru acoperirea deficitului major de medici și asistente din UPU?

Cum va fi asigurată protecția și susținerea brancardierilor și asistentelor, categorii esențiale, dar constant neglijate?

Aducerea medicilor de familie în UPU este o soluție reală sau doar o măsură de avarie care riscă să dilueze medicina de urgență?

Ce strategii există pentru stoparea exodului medicilor de urgență și creșterea atractivității acestei specialități?

Când și cum va fi corectată problema salarizării, astfel încât remunerația să reflecte nivelul de stres, risc și responsabilitate din UPU?

Aceste întrebări nu sunt politice.Sunt întrebări de siguranță publică.

Concluzie:

UPU nu mai poate fi ținut în viață doar prin sacrificiu personalului. Unitățile de Primiri Urgențe nu mai pot funcționa pe baza eroismului individual.

Determinarea personalului nu poate înlocui lipsa de viziune, finanțare și resurse umane. Fără intervenții reale și rapide, UPU riscă să devină simbolul unui eșec sistemic — iar prețul va fi plătit, inevitabil, de pacienți și personalul medical.

Autor: Civis 23 | Civis News