Școala captivă politic: provizoratul care a devenit regulă
Educația românească este captivă politic. Directori provizorii, concursuri amânate și un sistem bazat pe obediență, nu pe merit.
Peste 90% dintre directorii de școli din România sunt numiți „provizoriu”, prin detașare. Un provizorat care nu durează luni, ci ani. Concursurile sunt amânate la nesfârșit, reforma rămâne o promisiune recitată în discursuri, iar meritocrația e bună mai degrabă pentru pliante electorale decât pentru realitatea din școli.
În practică, sistemul educațional a fost transformat într-o anexă administrativă a partidelor. Directori numiți și schimbați nu în funcție de rezultate, de viziune sau de performanța școlii, ci după carnetul de partid, după obediență, după cât de bine știu să tacă și să execute. Educația nu mai funcționează ca un sistem coerent, ci ca o rețea de influență.
Când politicienii nu reușesc să construiască autostrăzi, spitale sau o economie funcțională, măcar își asigură controlul asupra școlii. Pentru că cine controlează școala controlează viitorul. Sau, mai exact, încearcă să-l domesticească.
Copiii învață la clasă despre „stat de drept”, „valori europene” și „democrație”. În cancelarii se predă însă o altă lecție: cine sună de la inspectorat, pe cine trebuie să susții, când e mai bine să taci. Este un dublu standard care nu mai poate fi ascuns sub preș.
O lecție practică de cinism instituționalizat, transmisă zilnic, prin exemplu.
Directorii „provizorii” știu că mandatul lor depinde mai puțin de performanță și mai mult de loialitate. De aceea, deciziile importante sunt amânate, inițiativa este descurajată, iar școala devine un spațiu al fricii administrative. Nu deranja, nu ieși în față, nu pune întrebări. Sistemul nu are nevoie de lideri, ci de executanți temporari.
Inspectoratele școlare, care ar trebui să fie garantul profesionalismului și al stabilității, joacă adesea rolul de intermediar politic. Concursurile pentru funcțiile de conducere sunt amânate sau organizate formal, fără miză reală. Provizoratul devine regulă, iar excepția – un concurs corect – este tratată ca un accident.
România nu mai are doar o problemă cu politizarea educației. Are o problemă cu normalizarea ei. Cu faptul că nimeni nu se mai preface măcar că o combate. Că nu mai există nici rușine, nici urgență, nici voință reală de a rupe acest cerc vicios.
O școală condusă politic nu poate forma cetățeni liberi. Poate cel mult produce conformism, tăcere și adaptare. Iar prețul acestui control nu se vede imediat în statistici, ci în generații întregi care învață, încă de mici, că regulile sunt negociabile și că puterea nu se câștigă prin merit, ci prin supunere.
Dacă vrem cu adevărat o reformă a educației, trebuie să începem de aici: cu depolitizarea conducerii școlilor. Cu concursuri reale, transparente. Cu directori care să aibă curajul și libertatea de a conduce.
Altfel, vom continua să vorbim frumos despre valori, în timp ce școala rămâne captivă politic. Iar viitorul, doar o piesă în jocul de influență al prezentului.
Apel către cititori
Civis News face un apel către cititori, în special către cei care lucrează în învățământ sau depind direct de acest sistem – profesori, directori, personal auxiliar, părinți.
Dacă aveți informații despre lucruri care nu funcționează în educație, despre presiuni politice, decizii abuzive, concursuri amânate sau situații care afectează școala, ne puteți scrie, așa cum ați făcut-o și în cadrul altor campanii Civis News.
Păstrăm confidențialitatea surselor și tratăm cu responsabilitate fiecare semnal primit. Pentru că educația nu se poate repara din comunicate și promisiuni, ci din realitatea spusă onest.
Civis News – Vocea TA
Leave a Reply