De ce statul nu poate rescrie stomatologia printr-un act administrativ
Mihaela Cuțui, avertizor de integritate, Civis News
O lecție de memorie instituțională: cum a fost scoasă stomatologia din sistemul public.
În 1999, odată cu înființarea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, statul român a luat o decizie structurală majoră:
-a retras stomatologia din sistemul public de furnizare directă.
Cabinetele stomatologice nu au ales piața liberă; au fost forțate să se privatizeze.
Au devenit furnizori independenți, contractați limitat de CNAS, investițiile fiind realizate integral din fonduri proprii: spații, aparatură, personal, consumabile, risc.
Aceasta nu a fost o opțiune profesională. A fost o decizie de politică publică, cu efecte pe termen lung asupra accesului pacienților și asupra structurii profesiei.
Ce a rezultat după 25 de ani:
Astăzi, România are o rețea stomatologică preponderent privată (peste 90% din servicii);
un excedent de medici și cabinete;
-o piață competitivă, dar subfinanțată;
–pacienți care suportă aproape integral costurile tratamentelor.
Accesul redus la stomatologie nu este rezultatul „existenței privatului”, ci al abandonului sistematic al finanțării pacientului de către stat.
Ce este, în realitate, AP-STOMA
Programul AP-STOMA, promovat de Ministerul Sănătății, este prezentat public drept o soluție pentru accesul pacienților.
În realitate, AP-STOMA este:
-un program de finanțare instituțională (capacity building);
-destinat exclusiv unităților sanitare publice;
-finanțat prin alocări directe de la bugetul de stat;
-fără integrarea rețelei private existente;
-fără mecanisme de tip „banii urmează pacientul”.
AP-STOMA nu extinde decontările CNAS, nu introduce vouchere și nu reformează accesul.
El creează capacitate publică paralelă într-o piață deja supraaglomerată.
Punctul critic: un ordin de ministru nu poate schimba un sistem
Programul AP-STOMA urmează să fie implementat prin ordin de ministru.Aici apare problema fundamentală de legalitate și guvernanță:
Un ordin de ministru este un act administrativ subordonat legii.
El poate:
detalia proceduri;
aplica un cadru legal existent;
organiza tehnic un program.
Nu poate însă:
rescrie arhitectura unui sistem de sănătate;
modifica rolul statului față de piață;
crea sau desființa drepturi economice;
schimba regimul concurențial stabilit prin lege.
Când un ordin de ministru încearcă să facă aceste lucruri, nu mai vorbim despre administrare, ci despre exces de putere.
AP-STOMA nu este problematic doar ca idee.
Este problematic ca instrument, pentru că încearcă să producă o schimbare structurală printr-un act care, juridic, nu are această forță.
Concurență neloială creată de stat
Situația creată este paradoxală:
Statul a forțat stomatologia să devină privată (1999).Medicii au investit masiv, fără sprijin public.
Statul nu a finanțat pacientul si nu a respectat nici un moment principiul “ banii urmează pacientul “
Astăzi, statul reintră ca furnizor, folosind:
buget public;
infrastructură publică;
personal plătit de stat;
costuri administrative inexistente pentru privat.
Aceasta este distorsiune de piață creată de stat, incompatibilă cu principiile europene ale concurenței loiale, în absența unor mecanisme de integrare sau compensare.
Unde sunt medicii activi din sistem?
AP-STOMA nu oferă:
nicio soluție pentru medicii activi în privat;
nicio integrare a cabinetelor existente;
nicio compensare a investițiilor deja realizate;
niciun traseu de tranziție.
Rezultatul este o politică publică care creează:
câștigători administrativi,
și perdanți structurali – marea masă a profesioniștilor activi.
Problema guvernanței și a reprezentării profesionale
În acest context, Colegiul Medicilor Stomatologi din România salută programul AP-STOMA.
Problema nu este opinia exprimată, ci legitimitatea și capacitatea de negociere a reprezentării profesionale.
Un organism aflat într-un context de mandat juridic neclarificat nu are forța de a condiționa, de a refuza sau de a impune corecții reale.
Un colegiu vulnerabil nu negociază.
El validează.
Riscul legitim care nu poate fi ignorat
În absența unor garanții minime de guvernanță:
-lipsa criteriilor clare de selecție a unităților beneficiare,lipsa analizei de impact și
lipsa mecanismelor de acces pentru profesioniștii existenți ridică riscul legitim ca programul să favorizeze cercuri instituționale restrânse.
Aceasta nu este o acuzație. Este o constatare de politică publică, perfect legitimă într-un stat de drept.
Concluzie
Problema stomatologiei din România nu este lipsa programelor,este lipsa unei politici coerente de acces, bazată pe finanțarea pacientului și integrarea rețelei existente.
Un ordin de ministru nu poate repara o decizie structurală luată acum 25 de ani.
Și cu siguranță nu poate face acest lucru creând concurență instituțională împotriva propriilor profesioniști.
AP-STOMA, în forma actuală, nu este reformă.
Este o iluzie administrativă, cu costuri reale pentru profesie și pentru pacienți.
Autor: Mihaela Cuțui, avertizor de integritate | Civis News
Civis News va continua să documenteze critic politicile publice care afectează profesiile liberale și accesul real al cetățenilor la servicii esențiale.
Transparența, legalitatea și respectul față de profesioniștii activi nu sunt opționale într-un stat de drept — sunt condiții minime ale bunei guvernanțe.
Reforma reală nu se face prin ordine administrative, ci prin politici asumate, consultare autentică și finanțarea corectă a pacientului.
Pentru o societate informată, nu administrată prin iluzii.
Civis News – Vocea TA
Andtei Ionel
Daca nu facem ceva urgent ,vom deveni captivi .