COMUNICAT DE PRESĂ

Reuniunea Consiliului General al Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare, Aeronautică și Navală
28–30 ianuarie 2026

„Si vis pacem, para bellum.” – Dacă vrei pace, pregătește-te de război.

Această maximă, formulată în urmă cu aproape două milenii, nu este un îndemn la conflict, ci un avertisment lucid: pacea nu se menține prin indiferență, ci prin capacitate.

Reuniunea Consiliului General al Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare, Aeronautică și Navală (ASIAAN) are loc într-un context geopolitic extrem de tensionat, în care securitatea nu mai este un concept teoretic. Cu toate acestea, statul român continuă să ignore, în mod flagrant, propria industrie de apărare.

Principala și profunda dezamăgire a sindicatelor este dezinteresul constant manifestat de toate guvernele post-1989 față de această ramură strategică, care a reprezentat cândva un veritabil fanion al României.

O industrie strategică adusă în pragul colapsului

Înainte de 1989, industria românească de apărare se situa pe locul 7 la nivel mondial, fiind o industrie de grad zero, de înaltă tehnicitate, capabilă să producă valoare adăugată strategică. A fost motor al exporturilor, pilon al suveranității economice și industriale și sector-cheie
în achitarea datoriei externe a României.

În acest domeniu activau aproximativ 235.000 de salariați, specialiști formați prin investiții consistente în educație, cercetare și producție.

După 1989, toate guvernările, fără excepție, au tratat această industrie cu neglijență, improvizație și lipsă de viziune. Niciun guvern nu a construit un program coerent de investiții, retehnologizare și relansare, deși industria românească de apărare era recunoscută internațional ca una performantă.

Consecințe dramatice

diminuarea constantă a numărului de salariați;
pierderea piețelor internaționale tradiționale;
aducerea industriei într-un prag critic de funcționare.

Distrugerea „orizontalei” industriale – prin închiderea unor întreprinderi-cheie precum SIDEX Galați, COS Târgoviște, Combinatul Siderurgic Hunedoara, ALRO Slatina, Cuprumin Abrud, fabricile de pulberi de la Victoria și Făgăraș, combinatele chimice – a rupt lanțurile de producție fără de care industria de apărare nu poate supraviețui.

La aceasta se adaugă dispariția claselor cu profil specific din învățământ, care alimentau acest sector cu forță de muncă tânără și calificată.

Criza de resursă umană este mascată temporar printr-o forță de muncă îmbătrânită:

vârsta medie a angajaților ajunge la 56 de ani;
în unele unități, aproximativ 70% dintre angajați cumulează pensia cu salariul.

Aceasta nu este o strategie, ci o amânare a colapsului.

Fondurile europene SAFE – o șansă risipită?

Programul european SAFE, destinat finanțării industriei de apărare, ar fi trebuit să reprezinte șansa relansării acestui sector.
România urmează să aibă acces la 16,7 miliarde de euro, a doua cea mai mare alocare din Uniunea Europeană, după Polonia.

Din păcate, sindicatele nu au nicio speranță rezonabilă că aceste fonduri vor fi utilizate pentru dezvoltarea reală a industriei naționale.
Experiența ultimilor ani arată că banii publici au fost direcționați, de cele mai multe ori, către:

achiziții de produse finite din alte state;
importuri de tehnică militară fără transfer de tehnologie;
finanțarea unor proiecte de infrastructură rutieră ratate prin PNRR, din cauza incompetenței administrative.

Declarații și decizii care subminează industria națională

Este inadmisibil ca, în acest context, prim-ministrul României, Ilie Bolojan, să se deplaseze în Germania însoțit de ministrul Apărării, Radu Miruță, care a ajuns să declare public că industria românească de apărare este „un morman de fiare vechi, cu hale pe care cresc copaci”.

O astfel de afirmație nu doar insultă miile de angajați care încă mai țin această industrie în viață, ci subminează grav credibilitatea României ca stat capabil să producă capabilități strategice.

La fel de grav este faptul că ministrul Economiei, cel care are în responsabilitate directă industria de apărare, nu face parte din delegația oficială. De asemenea, directorul general al CN ROMARM SA și conducerea Organizației Patronale din Industria de Apărare, care reunește peste 65 de societăți, au fost excluși din această deplasare.

Această excludere sistematică demonstrează absența unei strategii naționale reale și confirmă luarea deciziilor peste capul industriei românești, fără consultare și fără responsabilitate.

Poziția sindicatelor

În aceste condiții, răbdarea sindicatelor din industria de apărare, aeronautică și navală a ajuns la limită. Ani la rând au fost acceptate promisiuni neonorate, salarii de mizerie, amânări și strategii fără conținut.

Astăzi nu mai vorbim despre nemulțumiri, ci despre supraviețuirea industriei de apărare românești.

ASIAAN solicită Guvernului României ca, în următoarele zile, să prezinte un program guvernamental concret, asumat și calendarizat,
prin care fondurile disponibile prin programul SAFE să fie direcționate prioritar către dezvoltarea, modernizarea și relansarea industriei naționale de apărare, cu implicarea tuturor actorilor relevanți: industrie, patronate și parteneri sociali.

În lipsa unui astfel de program clar și credibil, sindicatele vor fi obligate să recurgă la toate formele de luptă sindicală prevăzute de lege, inclusiv la declanșarea grevei generale. Nu ne dorim confruntarea, dar nu mai putem accepta indiferența.

Responsabilitatea pentru consecințe va aparține exclusiv celor care refuză dialogul și acțiunea. Pentru că fără apărare nu există stat. Iar fără siguranța păcii, sănătatea, învățământul și cultura devin simple iluzii.

Comunicatul este semnat de:

Constantin Bucuroiu, Președinte ASIAAN
Ulise Toader, Secretar ASIAAN

Civis News – Vocea TA