Când statul lovește în bolnavi și îi protejează pe hoți
România traversează un moment de tensiune socială profundă, în care deciziile politice cu impact direct asupra celor mai vulnerabili reaprind temeri istorice legate de exploatare, inechitate și pierderea drepturilor fundamentale.
În acest context, publicăm un text de opinie semnat de Toader Ulise, un demers civic dur, dar argumentat, care denunță regresul social și moral pe care autorul îl vede conturându-se în România anului 2026.
Luptați cu hoții, nu cu oamenii bolnavi și lipsiți de apărare!
Text de opinie – Toader Ulise, Civis News
Istoria nu se repetă identic, dar se răzbună pe cei care o ignoră. România anului 2026 trăiește din nou simptomele unei epoci pe care Europa civilizată a jurat că nu o va mai permite: capitalismul sălbatic, în care omul este doar o piesă consumabilă, iar boala, bătrânețea și vulnerabilitatea sunt tratate ca „pierderi bugetare”.
Ceea ce vedem astăzi nu este reformă. Este regres istoric.
Capitalismul sălbatic: când munca până la moarte era normalitate
În secolul XIX, între 1830 și 1890, muncitorii din Europa și SUA munceau 12–16 ore pe zi, fără concedii medicale, fără concedii de odihnă, fără pensii.
Oamenii veneau bolnavi la muncă de frică să nu fie concediați.
Femeile evitau să nască. Copiii munceau. Cine cădea era înlocuit.
Speranța de viață în cartierele muncitorești scădea către 30–35 de ani.
Acea lume a fost schimbată prin luptă, sânge și solidaritate, nu prin bunăvoința statului sau a patronilor. Drepturile muncii au apărut tocmai pentru a opri exploatarea până la epuizare.
România de azi: întoarcerea la frică
Astăzi, în România, asistăm la un atac sistematic asupra exact acelor drepturi câștigate cu sacrificii istorice.
Prin ordonanțe de urgență discutabile, ilegale și profund imorale, Guvernul Bolojan:
atentează la concediul medical, mergând până la aberația ca prima zi de boală să nu fie plătită;
încalcă Legea pensiilor, sub pretext bugetar;
taie sau amenință sporurile pentru muncă în condiții speciale;
lovește în persoanele cu dizabilități;
afectează indemnizațiile pentru creșterea copiilor;
reduce sau blochează bursele elevilor și studenților;
subminează ajutorul de șomaj.
Aceasta nu este o întâmplare, este o strategie: se taie de la cei slabi, nu de la hoți.
Câteva întrebări simple, la care Guvernul refuză să răspundă:
Ce vină au oamenii bolnavi?
Ce vină au pensionarii?
Ce vină au persoanele cu handicap?
Ce vină au mamele și copiii?
Ce vină au persoanele vulnerabile?
Românii plătesc CAS și CASS lună de lună, în creștere și pe toate veniturile posibile și imposibile. Nu opțional. Obligatoriu.
Pentru ce?
👉 Pentru a beneficia de servicii medicale când sunt bolnavi
👉 Pentru a avea pensii când nu mai pot munci
👉 Pentru protecție socială în momentele de vulnerabilitate
A lua aceste drepturi înapoi înseamnă furt, nu reformă.
Guvernul Bolojan: statul care își bagă mâna în buzunarul cetățeanului
Guvernul nu este stăpân peste banii românilor. Este administrator.
Dar ceea ce vedem este un stat care:
își bagă mâna până la cot în buzunarul cetățenilor, cere sacrificii doar de jos în sus, nu are nici capacitatea, nici voința de a curăța marea putreziciune din sistem:
evaziune, muncă la negru, sinecuri, contracte umflate, clientelă politică, pensii speciale.
Este mai simplu, nu-i așa, să lovești în bolnavi decât să te lupți cu mafia.
Cinismul ridicat la rang de politică
Prima zi de concediu medical neplătită și alte aberații cu privire la plata lui nu sunt măsuri bugetare.
Sunt simbolul cinismului absolut, un mesaj clar: „Ești bolnav? E problema ta, nu mai contezi. Statul nu te mai recunoaște.”
Exact mentalitatea capitalismului sălbatic, care îi obliga pe oameni să vină bolnavi la muncă, de teamă să nu piardă totul. Vino bolnav la muncă, ascunde suferința, altfel pierzi bani, poate și locul de muncă.
Așa mureau oamenii în fabricile secolului XIX. Așa începe regresul.
Sistemul nu e doar defect. Este bolnav
Nu vorbim de erori punctuale. Vorbim de un sistem putred, care:
pedepsește corectitudinea;
protejează hoția;
transferă costurile eșecului guvernării pe umerii celor fără apărare.
Asta nu este economie. Este violență socială mascată.
Iluzia salvatorului extern: fuga de responsabilitate
Vedem tot mai des apeluri disperate către lideri externi, cerându-li-se să vină în România „să-i extragă” pe Nicușor Dan și pe Bolojan pentru regimul nedrept pe care l-au instaurat.
Această reacție spune multe despre frustrarea din societate. Dar spune și ceva periculos: tendința de a căuta soluții în afara noastră.
Nu, aceasta nu este soluția.
Niciun lider străin nu va veni să repare ceea ce noi refuzăm să apărăm. România nu are nevoie de un „extractor”, ci de o opoziție reală la nivel de popor.
Adevărul dur este acesta: oricine ar conduce România ar face la fel atâta timp cât vede frică în cetățeni și lipsă totală de reacție.
Abuzul nu apare din curajul celor de sus, ci din tăcerea celor de jos.
Concluzie: dacă tăcem, ne întoarcem în trecut
Drepturile muncii nu sunt „favoruri”. Concediul medical nu este „milă”. Pensia nu este „pomană”.
Sunt drepturi plătite, câștigate și garantate prin lege.
Când statul începe să le anuleze prin ordonanțe de urgență, nu mai vorbim de guvernare, ci de abuz de putere.
„Dragi guvernanți”, luptați cu hoții, nu cu oamenii bolnavi, luptați cu mafia, nu cu cei lipsiți de apărare, altfel România va ajunge exact acolo unde istoria a arătat deja că se ajunge: la exploatare, frică și moarte socială.
Epilog
Lupta nu se dă la Washington.
Lupta nu se dă în cancelariile altora.
Lupta se dă aici, între un stat care asuprește și un popor care trebuie să înceteze să mai accepte.
Dacă tăcem, vom fi călcați.
Dacă ne temem, vom fi jefuiți.
Dacă așteptăm salvatori, vom rămâne fără drepturi.
Autor: Toader Ulise, pentru Civis News
Notă a redacției – Civis News
Textul de mai sus este publicat în forma originală, fără modificări, la solicitarea autorului. Opiniile exprimate aparțin exclusiv lui Toader Ulise și nu reprezintă o poziție oficială a redacției Civis News. Considerăm însă că publicarea unor astfel de analize critice este esențială pentru sănătatea dezbaterii publice și pentru exercitarea libertății de exprimare într-o societate democratică.
Toader Ulise este un autor cu un discurs constant orientat spre analiza critică a politicilor publice, a inechităților sociale și a relației dintre stat și cetățean, textele sale fiind centrate pe apărarea drepturilor fundamentale și pe responsabilitatea civică.
Civis News – Vocea TA
Leave a Reply