Scrisoarea care cere mai puțină transparență în spitalele de psihiatrie.
Un document transmis recent Senatului României scoate la iveală un fapt extrem de grav: 33 de manageri de spitale de psihiatrie cer limitarea monitorizărilor realizate de ONG-uri și de Consiliul de Monitorizare, adică exact mecanismele legale create pentru a preveni abuzurile și pentru a proteja pacienții vulnerabili.
Scrisoarea este susținută de Federația Sanitas, cel mai mare sindicat din sănătate, și de Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie.
Demersul a fost făcut discret, „la adăpostul sărbătorilor”, imediat după o monitorizare desfășurată la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Jebel, unitate aflată în subordinea Ministerului Sănătății.
În loc să vorbească deschis despre ce au scos la iveală aceste monitorizări, managerii cer mai puțină transparență. Iar acest lucru spune tot.
Cine a redactat documentul
Din discuțiile purtate cu semnatarii reiese că aproximativ 90% din conținutul scrisorii a fost redactat de managerii spitalelor Jebel și Grajduri, fiind ulterior asumat de comitetul director al Asociației Spitalelor de Psihiatrie.
Printre spitalele care girează acest demers se află unități importante: Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Jebel, Spitalul de Psihiatrie Grajduri, Spitalul de Psihiatrie Câmpulung, Spitalul Clinic de Psihiatrie Sibiu și Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” București.
Documentul a fost transmis Comisiei pentru Drepturile Omului din Senat, instituție care ar trebui să apere persoanele vulnerabile, nu să devină receptorul presiunilor venite din partea unor manageri incomodați de controale.
Monitorizarea nu creează abuzuri. Le face vizibile
Un lucru trebuie spus clar: monitorizările nu generează abuzurile din spitalele de psihiatrie. Ele doar le fac vizibile. Iar această vizibilitate pare să fie adevărata problemă.
Managerii reclamă faptul că membrii echipelor de monitorizare fotografiază și filmează spații, documentează situația pacienților, solicită acces la foi de observație și la sistemele CCTV. Aceste practici nu sunt abuzuri, ci proceduri normale de documentare, fără de care neregulile nu pot fi dovedite.
Ceea ce îi deranjează, în realitate, este faptul că rămân urme. Probe.
Confidențialitatea, folosită ca scut
Scrisoarea invocă repetat dreptul la viață privată și confidențialitatea datelor medicale. Nimeni nu contestă importanța acestor drepturi. Problema apare atunci când ele sunt transformate într-un paravan pentru lipsa de transparență.
Confidențialitatea nu poate justifica pacienți legați fără motiv, condiții insalubre, lipsa igienei, suprasedarea sau tratamentele degradante. Acestea nu sunt chestiuni de interpretare clinică, ci fapte.
A invoca GDPR sau legea pacientului pentru a bloca monitorizarea este o deturnare a legii în scop defensiv.
ONG-urile și Consiliul de Monitorizare, transformați în „inamici”
În document, spitalele de psihiatrie sunt descrise ca un „câmp tactic” al ONG-urilor, iar Consiliul de Monitorizare este prezentat ca o „extensie” a acestora. Este un limbaj periculos, care transformă controlul într-un atac și societatea civilă într-un inamic.
După ce contestă legitimitatea monitorizărilor și cer limitarea accesului experților, semnatarii solicită să participe „în calitate de consultanți” la redactarea noilor norme.
Cu alte cuvinte: mai întâi delegitimezi controlul, apoi ceri să rescrii regulile.
Ce spune legea
Experta în drepturile persoanelor cu dizabilități, Georgiana Pascu, arată că scrisoarea invocă dispoziții legale fără legătură cu activitatea de monitorizare, pentru a sugera ilegalitatea unei proceduri clar reglementate prin Legea nr. 8/2016.
Această lege conferă ONG-urilor dreptul de a efectua vizite, de a accesa documente și de a avea calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Normele invocate de manageri nu sunt aplicabile vizitelor inopinate ale organismelor independente.
Întrebări fără răspuns pentru ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete
În acest scandal, Ministerul Sănătății lipsește. Iar lipsa nu este neutră.
Spitalul de la Jebel, de unde a pornit această inițiativă de limitare a monitorizărilor, se află în subordinea directă a ministerului. Cu toate acestea, ministrul Alexandru Rogobete nu a avut, până în acest moment, nicio poziție publică.
Câteva întrebări devin inevitabile:
Este ministrul Sănătății de acord cu limitarea monitorizărilor ONG-urilor și ale Consiliului de Monitorizare?
Consideră că vizitele inopinate reprezintă un abuz sau un instrument legal de protecție a pacienților vulnerabili?
A fost informat despre această scrisoare înainte ca ea să ajungă la Senat?
Susține reducerea transparenței exact în spitalele unde pacienții nu se pot apăra singuri?
Până la un răspuns oficial, tăcerea riscă să fie interpretată ca acceptare tacită.
Documentul care a declanșat scandalul
Pentru informarea corectă a cititorilor, scrisoarea integrală transmisă Senatului României de Asociația Spitalelor de Psihiatrie, prin care se solicită limitarea monitorizărilor ONG-urilor și ale Consiliului de Monitorizare, poate fi consultată aici:
Scrisoarea către Senatul României – document integral: https://acrobat.adobe.com/id/urn:aaid:sc:EU:f36bb35b-7bf1-4376-a637-fb90e6586721
Documentul arată limpede nu o preocupare reală pentru pacienți, ci o strategie de reducere a vizibilității problemelor din spitalele de psihiatrie.
O voce care sparge tăcerea
În contrast cu poziția oficială a Asociației Spitalelor de Psihiatrie, managera Spitalului de Psihiatrie Voila, Irina Minescu, s-a delimitat public și a formulat o întrebare esențială: „Cine nu are nimic de ascuns, de ce s-ar teme de monitorizări?”
Investigațiile apărute în presă arată că pacienții nu au fost afectați de monitorizări, ci dimpotrivă, în unele cazuri situația lor s-a îmbunătățit, exemplul cel mai clar fiind spitalul de la Târnăveni.
Când solidaritatea sindicală devine protecție pentru manageri
Un detaliu relevant apare spre final: scrisoarea este susținută oficial de Federația Sanitas, prin semnătura lui Iulian Pope, lider sindical provenit din Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” București, unitate implicată direct în acest demers.
Surse din sistem indică existența unei relații vechi de prietenie și colaborare între Iulian Pope și managerul Spitalului de Psihiatrie Grajduri, unul dintre principalii autori ai documentului. În acest context, sprijinul Sanitas pentru limitarea monitorizărilor ridică serioase semne de întrebare și conturează un posibil conflict de interese, mascat în discurs despre confidențialitate.
Concluzia care nu mai poate fi ignorată
Managerii nu cer mai mult personal. Nu cer mai multă finanțare.
Nu cer condiții mai bune pentru pacienți. Cer mai puțin control.
Această scrisoare:
nu apără pacienții,
nu apără profesia medicală,
nu apără interesul public,
ci apără funcții, relații și confort managerial, într-un sistem în care transparența este vitală.
În spitalele de psihiatrie nu este nevoie de mai multă tăcere. Este nevoie de mai multă lumină.
Apel Civis News către cititori
Dacă această scrisoare va fi acceptată, pacienții cei mai vulnerabili vor rămâne fără apărare.
👉 Distribuiți acest articol.
👉 Cereți public senatorilor din Comisia pentru Drepturile Omului să respingă limitarea monitorizărilor.
👉 Nu acceptați ca transparența să fie sacrificată pentru confortul unor manageri.
Tăcerea protejează abuzul. Transparența protejează oamenii.
Civis News – Vocea TA.
Mihaela Cuțui
CÂND MANAGERII CER MAI PUȚIN CONTROL, PACIENȚII RĂMÂN FĂRĂ APĂRARE
33 de manageri de spitale de psihiatrie au cerut mai puțină transparență și mai puțin control, printr-un document trimis către Senatul României — după ce monitorizările au scos la iveală probleme grave.
Culmea, nu au cerut mai mult personal,condiții mai bune,protecție pentru pacienți.Au cerut mai puțin control.
Juridic, lucrurile sunt clare,avem legi:
În România, controlul în psihiatrie nu este opțional:
Legea drepturilor pacientului și Legea sănătății mintale obligă statul la monitorizare strictă.
Constituția protejează integritatea fizică și psihică a persoanei. Reducerea controlului = risc de încălcare a drepturilor fundamentale.
European, direcția este exact inversă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționează statele care nu controlează eficient instituțiile psihiatrice.
Comitetul pentru Prevenirea Torturii cere controale independente, regulate și neanunțate.
În UE, după probleme , se întărește controlul, nu se slăbește. Miza reală? Sa fie vorba despre medicație experimentală?
În psihiatrie, pacientul este adesea fără voce,poate fi cobai.
Controlul extern este singura lui protecție.
Mai puțină transparență nu înseamnă eficiență.
Înseamnă mai mult risc.