În România, coincidențele sunt atât de frecvente încât aproape au devenit o politică publică. O televiziune promovează constant imaginea unui politician prezentat drept salvatorul administrației, iar apoi compania-mamă a acelei televiziuni apare în centrul unui contract strategic de 196 de milioane de euro finanțat printr-un program european. Desigur, nimeni nu spune că există o legătură. Dar nici nu se poate spune că aparențele ajută.
Imagine surprinsă în timpul unei apariții a premierului Ilie Bolojan la Digi24. Articolul analizează percepția publică privind atribuirea unui contract de 196 de milioane de euro către o companie din grupul care deține postul de televiziune.
196 de milioane de motive să iubești un premier
Există coincidențe. Există coincidențe extraordinare. Și există acele coincidențe atât de spectaculoase încât ar merita introduse în patrimoniul UNESCO.
Ani la rând, Digi24 ne-a explicat că Ilie Bolojan este modelul administratorului perfect. Omul care taie risipa, care vorbește rar și face mult, care nu se încurcă în combinații și care pare coborât direct din manualul de bune practici al funcționarului european ideal. Interviuri dese, ton respectuos, întrebări civilizate și o atmosferă generală de admirație profesională.
Iar acum, ce să vezi? Exact compania din grupul care deține Digi24 primește perspectiva unui contract de 196 de milioane de euro pentru dezvoltarea unei platforme de inteligență artificială destinată securității cibernetice.
Desigur, este doar o coincidență.
La fel cum este o coincidență că între Bolojan și fostul RCS&RDS există o istorie lungă de colaborări instituționale încă din perioada Oradea. La fel cum este o coincidență că aparițiile premierului la Digi24 și Digi FM au fost atât de numeroase încât un telespectator mai puțin atent ar fi putut crede că premierul face parte din grila de programe.
Și, evident, este o coincidență că atunci când se discută despre un contract de aproape 200 de milioane de euro, publicul află foarte puține detalii despre procedură, competiție, criterii și garanții.
Probabil că totul este atât de transparent încât nici nu mai trebuie explicat.
O coincidență care ridică întrebări
În fond, cine are nevoie să știe cine a concurat pentru contract? Cine are nevoie să afle de ce tocmai această companie? Cine are nevoie să înțeleagă exact ce va face platforma, cine o controlează și ce se întâmplă cu datele? Sunt întrebări depășite, dintr-o epocă în care contribuabilii aveau pretenția să fie informați.
Noua filozofie pare mai elegantă: aveți încredere. Dacă vi se spune că este strategic, este strategic. Dacă vi se spune că este pentru securitate, este pentru securitate. Dacă beneficiarul este și proprietarul unei televiziuni care vă explică zilnic cât de competent este premierul, cu atât mai bine. Înseamnă că există sinergie.
De fapt, poate că asistăm la o revoluție în relația dintre politică și presă. Vechiul model presupunea că presa monitorizează puterea. Noul model pare mult mai eficient: presa admiră puterea, iar puterea admiră capacitatea tehnologică a proprietarului presei. Toată lumea este mulțumită.
Cine a concurat pentru contractul de 196 de milioane de euro?
Sigur, nu există dovezi că promovarea mediatică și contractul au vreo legătură. Nimeni serios nu poate afirma asta fără probe. Dar există situații în care problema nu este ilegalitatea, ci aparența. Iar atunci când un politician care și-a construit imaginea pe combaterea „zonelor gri” ajunge în centrul unei situații care ridică exact întrebări despre o zonă gri, ironia devine imposibil de ignorat.
Poate că totul este perfect legitim. Poate că Digi este pur și simplu cea mai bună alegere posibilă. Poate că procedurile au fost impecabile. Dacă este așa, cu atât mai mult ar trebui explicate public și detaliat.
Presa care monitorizează puterea sau o promovează?
Până atunci însă, rămâne impresia că, în România, cea mai profitabilă formă de inteligență artificială nu este cea care detectează atacuri cibernetice, ci aceea care detectează din timp cine va ajunge la putere și știe exact pe cine să invite la interviu.
Într-o democrație sănătoasă, cetățenii nu sunt obligați să creadă în coincidențe
Poate că peste ani vom afla că totul a fost impecabil, că procedurile au fost ireproșabile și că alegerea beneficiarului a fost exclusiv rezultatul competenței tehnice. Dar până atunci, contractul de 196 de milioane de euro rămâne un test nu pentru inteligența artificială, ci pentru inteligența publicului.
Cetățenii au dreptul să ceară explicații. Cu atât mai mult atunci când factura este plătită din bani publici, iar aplauzele vin de pe ecranele televizoarelor
Parteneriat redacțional Civis News – Opinia Transilvană
Leave a Reply