Reducerea paturilor din spitale: 23.000 dispar

Autor: Marius Sepi | Civis News

Reducerea paturilor din spitale este prezentată ca reformă, dar lipsa investițiilor reale ridică semne de întrebare.

O reformă necesară, dar făcută pe jumătate

Ministerul Sănătății pregătește una dintre cele mai radicale schimbări din ultimii ani: reducerea paturilor din spitale cu aproximativ 20% până în 2030.

Concret, din cele peste 112.000 de paturi existente în prezent, ar urma să dispară circa 23.000, cu un ritm accelerat deja în perioada 2026–2028.

Pe hârtie, măsura pare logică: autoritățile vorbesc despre „excedent de paturi” și despre internări inutile, care ar putea fi evitate prin dezvoltarea ambulatoriului și a spitalizării de zi.

În realitate însă, reforma ridică întrebări serioase despre direcția în care merge sistemul sanitar românesc.

Potrivit informațiilor oficiale, planul de reducere a paturilor face parte dintr-o strategie mai amplă de reorganizare a sistemului sanitar, care include dezvoltarea ambulatoriului și schimbarea modului de finanțare a serviciilor medicale. Detalii suplimentare despre această reformă pot fi consultate aici:

Reduci paturile, dar unde vor fi tratați pacienții?

Problema nu este ideea reformei, ci modul în care aceasta este aplicată.

Reduci paturile — dar unde tratezi pacienții în schimb?

Ambulatoriul este subdezvoltat, iar medicina de familie, care ar trebui să fie prima linie de filtrare a cazurilor, este deja suprasolicitată și subfinanțată.

În multe zone din țară, mai ales rurale, lipsesc medicii de familie, iar accesul la consultații este limitat.

Nu este prima dată când sistemul ajunge în această situație. Exemple concrete de haos și lipsă de coordonare pot fi analizate și aici:

Ambulatoriul, veriga slabă ignorată ani la rând

Ministerul propune extinderea programului în ambulatoriu până la ora 20:00 și obligativitatea medicilor din spitale de a lucra prin rotație și în această zonă.

Pe hârtie, din nou, sună bine.

În practică însă:

multe spitale nu au suficiente cabinete pentru ambulatoriu;
există deficit de medici în anumite specialități;
sistemul de decontare este încă rigid și descurajant.

În prezent, spitalizarea de zi este plătită în funcție de numărul de paturi, nu de servicii, iar schimbarea acestui model este încă neclară.

Politizarea sistemului sanitar blochează orice reformă reală

Una dintre marile probleme ignorate în discursul oficial este politizarea profundă a sistemului sanitar.

Managerii de spitale sunt, în multe cazuri, numiți politic, nu pe criterii de competență. Strategiile se schimbă odată cu miniștrii, iar reformele sunt începute și abandonate fără coerență.

Reducerea paturilor riscă să devină încă o decizie contabilă, nu una strategică.

Medicina de familie, marele absent din planul Ministerului Sănătății

Orice sistem sanitar funcțional se bazează pe medicina primară.

În România:

media de vârstă a medicilor de familie este în creștere;
tinerii evită această specialitate;
finanțarea este insuficientă;
birocrația sufocă activitatea zilnică.

Fără întărirea acestei rețele, reducerea paturilor din spitale riscă să împingă pacienții direct către urgențe — exact efectul invers celui dorit.

Se pregătește terenul pentru migrarea pacienților către privat?

Un alt semnal de alarmă vine din direcția finanțării.

În timp ce sistemul public este obligat să se „optimizeze”, sectorul privat medical se dezvoltă accelerat.

Riscul este evident:

pacienții care își permit vor migra către privat;
spitalele publice vor rămâne supraaglomerate;
inegalitățile vor crește.

Criteriile de performanță pot deveni o nouă problemă

Se discută tot mai mult despre introducerea unor criterii de performanță pentru spitale și medici.

Ideea este corectă în principiu, dar aplicarea poate deveni periculoasă dacă:

criteriile sunt stabilite superficial;
nu țin cont de diferențele între spitale;
pun accent pe cantitate, nu pe calitate.

Există riscul ca medicii să evite cazurile complexe pentru a „ieși bine” în statistici.

Reformă reală sau simplă improvizație administrativă?

Reducerea paturilor de spital poate fi o măsură corectă într-un sistem bine pus la punct.

În România însă, fără:

ambulatorii funcționale;
o rețea solidă de medici de familie;
depolitizare reală;
finanțare adecvată;

această reformă riscă să fie percepută ca o simplă tăiere de costuri.

Iar pacienții vor fi cei care vor plăti prețul.

Civis News va urmări îndeaproape evoluția acestui plan, pentru că dincolo de cifre și strategii, miza reală este una singură: accesul românilor la servicii medicale decente.