Austeritate pentru cetățeni, privilegii pentru stat: cine plătește cu adevărat în România?
Austeritatea în România lovește în cetățeni prin taxe mai mari și servicii slabe, în timp ce statul își păstrează privilegiile și cheltuielile publice.
Românilor li se cere din nou „înțelegere”. În numele responsabilității fiscale și al echilibrării bugetului, cetățenii sunt obligați să accepte taxe mai mari, impozite crescute, scumpiri la energie și alimente, dar și înghețarea salariilor. În schimb, statul promite reformă. O promite, dar rareori o aplică acolo unde doare cu adevărat.
În România, austeritatea pentru cetățeni nu este o excepție, ci o regulă. De fiecare dată când apare o criză bugetară, povara este transferată aproape exclusiv asupra populației. Sistemul rămâne însă protejat, iar cheltuielile publice continuă să crească în zonele sensibile politic.
Mesajul autorităților este simplu: „nu sunt bani”. Dar această lipsă de bani pare să afecteze doar oamenii obișnuiți. În timp ce populația strânge cureaua, aparatul de stat supradimensionat rămâne intact. Agențiile inutile funcționează în continuare, sinecurile politice sunt păstrate, iar funcțiile bine plătite sunt apărate cu îndârjire.
Un capitol separat îl reprezintă pensiile speciale, un simbol al privilegiilor statului. De ani de zile, acestea sunt prezentate drept un subiect „sensibil”, mereu amânat, mereu scos din agenda reală de reformă a statului. Austeritatea nu ajunge niciodată acolo unde există risipă bugetară, ci acolo unde există nevoi reale.
Pentru cetățeanul obișnuit, regulile sunt stricte. Pentru stat, ele devin negociabile. Această dublă măsură stat–cetățean alimentează frustrarea și accentuează pierderea încrederii în instituții. Cum poți cere solidaritate, când refuzi să dai exemplu? Cum poți vorbi despre responsabilitate, când privilegiile pentru politicieni rămân neatinse?
Problema României nu este lipsa banilor, ci lipsa curajului politic. Curajul de a reduce risipa bugetară, nu de a taxa suplimentar munca. Curajul de a face o reformă reală în sectorul public, nu de a împovăra și mai mult cetățeanul care deja plătește tot mai mult și primește tot mai puțin.
Austeritatea adevărată nu înseamnă să ceri sacrificii doar celor mulți. Înseamnă să începi cu statul, să tai din excese, din privilegii și din structuri inutile. Fără echitate, nu poate exista solidaritate. Românii pot înțelege sacrificiul, dar nu pot accepta inechitatea socială.
Atât timp cât austeritatea este impusă populației, iar statul refuză să se reformeze, nota de plată va rămâne nedreaptă. Iar costul final nu va fi plătit doar în bani, ci și în încrederea pierdută a oamenilor într-un stat care cere mult, dar oferă tot mai puțin.
Semnat,
Călin Munteanu
Civis News – Vocea TA
Leave a Reply