Spune-ne părerea ta, sinceră
Adrian Popa
” Timp de 12 ani am fost la conducerea Spitalului Județean Bacău. Am trăit din interior realitatea unui spital mare și am înțeles, poate mai bine decât din orice raport, ce înseamnă cu adevărat asigurarea continuității medicale.
Continuitatea într-un spital nu este „schimbul 3” dintr-o fabrică. Nu înseamnă să faci noaptea exact ceea ce făceai ziua, în aceleași condiții.
În spital, continuitatea înseamnă că medicul de gardă preia absolut toate responsabilitățile colegilor din timpul zilei și, în plus, gestionează urgențele imprevizibile care apar pe parcursul nopții.
Liniștea nopții, atât de des invocată, înseamnă de fapt sunetul constant al monitoarelor de funcții vitale, resuscitări în stop cardio-respirator, intervenții chirurgicale de urgență, decizii luate sub presiunea timpului și a riscului vital.
Activități care ziua sunt împărțite între mai mulți medici, noaptea cad pe umerii unuia sau a câtorva.
Această presiune nu se oprește la ușa spitalului. Încărcarea emoțională a medicilor se răsfrânge inevitabil asupra familiilor. Partenerii lor de viață ajung, fără să își dorească, mici psihologi.
Copiii nu înțeleg de ce părinții lor vin acasă epuizați sau, uneori, plâng. Este un cost invizibil, rar discutat, dar extrem de real.
Peste toate acestea se suprapune un sistem care nu reușește să compenseze corect acest efort. Gărzile sunt plătite la un nivel raportat la un salariu istoric, aferent anului 2018, complet decuplat de realitățile economice actuale.
Mai mult, o parte din salariile medicilor nu provin din servicii medicale decontate la un tarif corect, ci din mecanisme de compensare bugetară, rostogolite an de an prin casele de asigurări de sănătate, naționale și județene.
În aceste condiții, este perfect de înțeles de ce un medic nu își dorește să rămână într-un spital unde nu are suficienți colegi, unde este suprasolicitat constant și unde munca suplimentară nu este nici recunoscută, nici remunerată la un nivel decent.
Dacă vrem spitale funcționale, sigure pentru pacienți și corecte pentru personalul medical, trebuie să vorbim onest despre gărzi, despre efortul real pe care îl presupun și despre necesitatea unei reforme a modului în care acestea sunt organizate și plătite.
Continuitatea actului medical nu se poate susține doar din vocație și sacrificiu.
Concret, este nevoie de câteva măsuri clare și asumate:
– actualizarea tarifelor serviciilor medicale, astfel încât finanțarea să reflecte costurile reale ale actului medical și complexitatea cazurilor tratate;
– calculul și plata gărzilor la nivelul salariului actual, nu raportat la un salariu istoric, complet decuplat de realitatea economică;
– pachete salariale complete și competitive, care să includă nu doar venitul propriu-zis, ci și facilități esențiale pentru stabilitate profesională, precum locuințe de serviciu;
– nu în ultimul rând, introducerea unor mecanisme de salarizare legate de indicatori de performanță negociați, transparenți și adaptați specificului fiecărei specialități.
Însă cine își asumă în final responsabilitatea unui spital public care e obligat să asigure continuitatea actului medical, are la rându-i aceeași obligație si nu se poate eschiva de la ea.”
Dacă ai ceva de spus, scrie-ne și noi vom publica.
Civis News – Vocea TA
Leave a Reply